A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fii nu s-ar povesti, a fost un baiat si o fata...Marcel si Ana-Maria. Si a mai fost si o nunta frumoasa unde ei s-au cunoscut, apoi a fost un an frumos de prietenie si apoi a urmat o logodna si mai frumoasa care a continuat cu o nunta extrem de frumoasa :) Asta e povestea noastra pe scurt. Si adevarata poveste incepe acum...4 august 2007...acum 2 ani :) Nici nu imi vine sa cred ca au trecut deja 2 ani. E si mult si putin. Sunt multe amintiri frumoase. In acesti ani am invatat multe lucruri. Dumnezeu ne-a slefuit caracterele la amandoi. Doua persoane total diferite, crescute in medii diferite si totusi ceva ne unea: dragostea noastra. Sunt 2 ani incarcati, plini de momente frumoase dar si de tensiuni. Nu intelegeam de ce se spunea ca "mananci un sac de sare cu cineva si tot nu il cunosti cu adevarat". Eu credeam dupa un an de prietenie ca il cunosc pe Marcel, insa nu a fost chiar asa. Cunosteam o parte din el, insa in fiecare zi descopar ceva nou la el. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru el, pentru sprijinul care il am in el, pentru rabdarea care o are cu mine si pentru dragostea care mi-o arata in fiecare zi. Doi ani a fost si este sotul meu, dar acum este si tata...tatal fetitei noastre. Un tata perfect, un tata cum mi-am dorit pentru copiii mei. Un tata grijuliu si care desi vine seara obosit de la lucru isi face timp sa isi alinte fetita si sa petreaca timp cu ea. Cea mai placuta priveliste e sa ii privesc pe amandoi, Maia-Rut in brate la taticul ei.
Ce mi-as mai putea dori? Dumnezeu m-a binecuvantat cum poate nici nu meritam. Iti multumesc Doamne Isuse pentru familia mea minunata. Iti multumesc ca avem pace, bucurie si avem parte de dragostea Ta si a noastra unii fata de altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu