Mi-e dor...

... de multe lucruri care au trecut si nu le-am pretuit cand am avut ocazia...Insa cel mai dor imi este de copilaria si adolescenta mea si in mod special de diminetile in care nu trebuia sa mergem la scoala si nici mama si tata la lucru. Imi amintesc ca ma trezeam cu miros de "prajinite", adica paine data prin ou si lapte si prajita, si deasemenea cu muzica pe care tata o asculta la calculator. Ce vremuri!! Ce frumoase erau momentele alea cand stateam toti 4 la masa. Imi pare rau ca nu am stiut atunci ce clipe pretioase traiesc si eram prea grabita sa cresc mare, sa ma maturizez...

Credeam ca daca voi fii mare va fii totul mai usor, ca voi face ce vreau eu si nu va mai trebui sa ascult de nimeni...ce rau m-am inselat.. Mult mai dificil e sa trebuiasca sa iei mereu decizii si sa te intrebi: "oare e bine ce fac?" sau "oare decizia pe care am luat-o e cea corecta?" 

Am inteles ca intotdeauna libertatea e insotita si de responsabilitate si trebuie sa dai socoteala tot timpul de faptele tale.

Oricum, chiar daca timpul nu se poate da inapoi si nu voi mai putea fii niciodata fizic copil, totusi in inima mea voi ramane intotdeauna un copil, mai ales atata timp cat parintii mei traiesc. 

Voi fii intotdeauna fetita lu' mami si tati! Va iubesc!